Când mergeţi sus în Lumea Ţinutului Nou, nu vă mai gândiţi la nimic. O să fiţi prea ocupaţi să vă bucuraţi, să creaţi. Este o viaţă în fericire. Nimic nu vă deranjează, nici măcar un cuvânt de supărare sau durere în dicţionar.
( Când sufletele merg în Ţinutul Spiritual nou-creat al Maestrei, o să existe memorii rămase despre viaţa lor trecută pe pământ? Şi dacă ele văd că tot mai este suferinţă pe pământ, este posibil ca dintr-o simplă dorinţă ele să vină jos aici din nou? Poate ca să sprijine misiunea Maestrei, dacă Maestra mai este aici pe pământ? ) Ele nu-şi vor aduce aminte nimic din viaţa lor trecută pe pământ. Vă spun de ce. Pentru că lumea aceasta şi toate lumile până sus la a Zecea sunt toate o iluzie. Este ca şi cum te uiţi la filme, şi apeşi pe un buton şi totul este şters. Dacă vrei, poţi să te uiţi, ca şi cum oamenii se uită în cristal. Dar cei de sus de acolo, ei nu pot nici măcar să contacteze această lume. Căţeaua, Niro, cea care a murit de curând. (Da.) Vai, am plâns atât de mult, îmi este dor de ea aşa de mult, pentru că am vrut să o îmbrăţişez pentru ultima dată. Mă simt aşa de rău pentru că m-am dus în alt loc să fac refugiu, pentru mai multă pace şi linişte. Şi atunci ea a murit de una singură aşa, nu pot să-mi iert asta. (Da, Maestră.) Chiar dacă a trebuit să fac ce a trebuit să fac. Ştiu că totul este o iluzie, dar eu o iubesc foarte mult. Pentru că şi ea mă iubeşte mult, aşa stau lucrurile. Este o reflexie. (Da.) Eu nu-i iubesc pe ei aşa de mult cât mă iubesc ei pe mine. Şi nimeni pe planeta aceasta nu mă iubeşte la fel de mult precum câinii mei. De aceea eu îi iubesc. Iubirea lor este complet pură, necondiţionată. Ei ar putea muri pentru mine oricând. Şi ei mă iubesc zi de zi, în fiecare zi, în fiecare minut al zilei. Nu vor nimic, doar să mă iubească pe mine. Şi chiar dacă eu nu-i văd, ei continuă să mă iubească şi să mă înţeleagă, şi să aştepte ziua în care mă pot vedea. Ei nu se gândesc la nimic altceva, nu vor nimic altceva. Nu în această lume, nu în Rai, nimic. Lor nu le pasă despre Rai, deloc. Căţeaua mea, ea s-a dus în Ţinutul Spiritual Nou. Şi pentru că mi-e dor de ea foarte mult, am plâns foarte mult, chiar şi în refugiu. Deci, a doua zi după ce ea a plecat din corp, ea a venit înapoi la un nivel inferior. Ea a cerut permisiunea să vină jos la un nivel inferior să-mi trimită un mesaj scurt. Înainte, ea nu a putut veni înapoi. Dacă mergi prea jos, nu poţi să mai mergi sus înapoi. Deci, ea mi-a trimis un mesaj. A spus: „Iubire de la Niro.” (Ohh!) Asta a fost tot, doar „iubire de la Niro”. Doar patru cuvinte. Este tot ce a putut, şi apoi „zum!” Ei au tras-o sus înapoi, ei au tras-o înapoi. Deci, dacă vreţi să veniţi înapoi în această lume, vor fi nişte condiţii, desigur. O să suferiţi, la fel ca Iisus sau alţi Maeştri, care au fost arşi de vii şi care au fost spânzuraţi sau îngropaţi de vii şi toate acestea. O veţi face. Ei nu vă vor ierta. Este mai bine să nu mai veniţi înapoi deloc. Le-am spus tuturor câinilor mei şi oamenilor mei sus acolo: „Staţi sus, staţi acolo.” Nu mai permit la nimeni să vină jos.
Când te duci sus, nu-ţi mai aduci aminte nimic de aici. (Da, Maestră.) Pentru că este foarte clar pentru tine că este un nimic! Pentru mine, eu mă zbat zilnic să-mi inhib cunoştinţele că această lume este un nimic. Este doar o umbră a celei reale. Este o iluzie adevărată. Şi uneori spun: „De ce muncesc aşa de mult, doar pentru iluzie?” Pentru că nu vreau. Numai că ... Nu ştiu cum să o explic. Aş putea să plec şi gata. (Da, Maestră.) Pentru că oricum totul este iluzie. Dar apoi, nu pot să uit că şi eu am suferit înainte. Am fost făcută să sufăr ca să pot înţelege că în această lume iluzorie, oamenii suferă, animalele suferă, toate fiinţele pot suferi, este un lucru real. Suferinţa este reală. (Da, Maestră.) Deci, încerc să mă agăţ de aceste amintiri despre toată suferinţa mea, din vieţile trecute, din viaţa actuală, ca să pot continua să muncesc să-i ajut pe ceilalţi. (Da, Maestră. Vă mulţumim, Maestră.) Este foarte dificil pentru mine, uneori mă frământ mult. Mă frământ să reţin toate aceste amintiri despre suferinţă, ca să pot înţelege că trebuie să continui să muncesc. Îmi inhibit cunoaşterea că această lume este un nimic. Totul este iluzie. (Da, Maestră.)
Deci, când vă duceţi sus în Ţinutul Spiritual Nou, nu vă veţi gândi la nimic. Veţi fi prea ocupaţi să vă bucuraţi, să creaţi. Este doar o viaţă fericită. Nimic nu vă deranjează, nici măcar un cuvânt de tristeţe sau durere în vocabular. (Uau.) Voi nici măcar nu vorbiţi. Voi doar ştiţi totul şi sunteţi fericiţi tot timpul. Nu este nimic care vă face să vă amintiţi lumea de jos de aici. Şi cu toată înţelepciunea voastră de sus de acolo, voi ştiţi că este un nimic aici. Este un nimic cu totul. Ca un spaţiu gol aici. (Da, Maestră.) Ca un spectacol de păpuşi. (Da, Maestră. Uau.) Cum o să staţi acolo la teatrul de păpuşi şi să vreţi să continuaţi să staţi acolo sau să salvaţi păpuşa aceea? Nu, desigur că nu. Oamenii care sunt deja în Ţinutul Spiritual Nou, ei nu se gândesc deloc să vină înapoi în această lume. Ar fi ceva foarte rar, cu excepţia unui Maestru cu poziţie foarte înaltă sau cu compasiune completă, şi foarte puternic, la fel. Altfel, majoritatea sufletelor de rând, nu se vor gândi deloc să vină înapoi aici, pentru că nimănui nu-i place să vină înapoi într-o fosă septică, după ce au ieşit deja de acolo. Acesta este unul din exemple. Alt exemplu este că la fel cum te duci la filme, să vezi un film într-un cinematograf, şi când te uiţi la el, se poate să plângi, să râzi sau să te superi pe unele personaje de acolo, şi toate emoţiile tale sau concentrarea ta este pe film, ca şi cum ar fi real, ca şi cum se întâmplă cu tine. Dar după ce ai vizionat filmul deja şi s-au stins luminile şi filmul s-a terminat, tu ştii! Chiar dacă cu câteva secunde în urmă sau câteva minute în urmă, tu erai încă supărată, băteai din picior sau poate strigai pentru că unele scene din film ţi-au provocat emoţiile şi ai reacţionat. Dar după ce filmul s-a terminat, te duci acasă. Ştii că este doar un film, indiferent cum stau lucrurile. Chiar dacă ai fost foarte implicată în el în timp ce l-ai vizionat. Dar când s-a terminat fimul, te-ai dus acasă sau ai închis calculatorul, dacă te uitai de acolo. Sau dacă te uitai pe ecranul TV, l-ai închis şi ştii că este doar un film. Nu poţi insista să stai acolo unde ai fost la cinematograf şi să încerci să aflii cum să salvezi personajele din film. Deci, aşa stau lucrurile. Deci numai Sfinţii sau Maeştrii foarte evoluaţi, Ei se sacrifică cu adevărat să vină jos în această lume să ajute toate fiinţele aşa. (Da, Maestră.) În regulă.
( Maestră, care este diferenţa dintre modul cum reîncarnarea este controlată de legea karmică a Lordului de la Nivelul Trei şi cel al maşinilor de control? ) Maşinile de control nu sunt de la Nivelul Trei. Zeul de la Nivelul Trei, El a creat acest domeniu fizic. (Da, Maestră.) Deci, el este foarte posesiv. El nu vrea ca niciun suflet să plece. De aceea, ei se luptă din greu cu mine. Ei chiar şi-au cerut scuze faţă de mine: „Noi nu vrem să-ţi punem piedici Ţie, nu vrem să-ţi facem probleme, dar trebuie să o facem. Uită-te la Lumea din Umbră. Tu iei toate sufletele sus şi noi ce mai facem?” Chiar aşa. Ei mi-au spus cu mare regret, cu tot respectul. Am spus: „Trebuie să o faceţi. Totul este iluzie şi voi faceţi toate fiinţele să sufere în această iluzie pe care aţi creat-o voi. Nu vreau să mai permit asta deloc. Trebuie să veniţi cu mine, să mergeţi sus la Noul Tărâm Spiritual, sau să nu mai răniţi fiinţele deloc. Atunci vă las să conduceţi. Şi orice suflete vor să stea aici cu voi, eu le las. Dar orice suflete vor să meargă înapoi Acasă sau în Ţinutul Nou al meu să se bucure veşnic, atunci trebuie să le lăsaţi să plece.” I-am spus lui: „Nu forţez pe nimeni. Totul este liberă alegere.” „Dacă ei se roagă mie, eu îi ajut. Asta este. Dacă ei vor să stea aici, eu îi las. Numai că voi îi faceţi să sufere aşa de mult, nu este drept, de multe ori, din nou şi din nou. Şi voi şi zeii de la nivelurile inferioare şi subordonaţii lor au creat atât de multe probleme, capcane, multe trucuri, ca sufletele care sunt încarnate în corp să facă greşeli. Şi apoi voi îi pedepsiţi şi ei nu mai pot pleca nicăieri, şi se duc înainte şi înapoi aşa, de la o viaţă la următoarea, şi se reciclează etern în suferinţă. Asta nu pot eu îndura!” Le-am spus aşa.
Şi cu maşinile, este diferit. Acestea au fost create de o altă planetă, (Da.) de o planetă mult mai avansată tehnologic decât a noastră. Şi ei au aruncat aici pe oricine nu le plăcea, pe planeta noastră. (Da.) Şi ei au creat toate aceste maşini de control, ca aceste suflete, aceste fiinţe să nu se poată reîntoarce acasă la ele, pentru că ei îi vedeau ca făcători de probleme. Aceste fiinţe poate că sunt mai inteligente sau mai bune sau tipul mai revoluţionar (Da.), deci lor nu le place. Ei vor ca totul să fie alb pe negru. Nu le plac ideile noi, sistemele noi, nimic nou. Da, este foarte similar cu planeta noastră, nu credeţi? (Da, Maestră.) De aceea, ei l-au ucis pe Iisus, pentru că era ceva nou pentru ei. Şi ei au ucis toţi Maeştrii la fel pentru că nu înţelegeau nimic. Părea să fie nou pentru ei în comparaţie cu religia stabilită deja. Deci, ei i-au ucis pe Ei aşa. Este similar cu sistemul de pe aceste alte planete. Ei au o tehnologie superbă, dar nu au cunoaştere spirituală. Ei nu au felul acesta de dorinţă pentru o viaţă spirituală mai bună. (Da, Maestră.) Ei nu au un standard moral înalt. Ei sunt buni la tehnologie şi gata. Deci, aceste maşini sunt ca să-i controleze pe oamenii lor pe care-i aruncă pe planetă ca prizonieri. Şi atunci, dacă aceşti oameni mor, ei îi fac să învieze iar în alt corp, pentru că ei pot crea un corp, la fel. Sau pot împrumuta un corp de la alţi nou-născuţi şi tot aşa. Şi pas cu pas, pas cu pas, fiinţele acestea au devenit oameni la fel şi au uitat totul, de unde au venit ei. Dar unii din ei tot mai păstrează jumătate din memorie, deci ei au creat lucruri mai bune pentru această planetă, datorită cunoştinţelor tehnologiei înalte pe care unii tot le mai păstrează. (Da, Maestră.) Dar ei nu pot niciodată să scape de pe această planetă, cu toate aceste maşini de control şi la fel aceşti experţi în tehnologie şi gardieni puşi peste tot, poliţia lor, de pe planeta superioară. Ei fac cu rândul să vină jos să controleze. De aceea, oamenii nu pot scăpa. Dar karma este de la sistemul celor Trei Lumi. Ei folosesc karma, de exemplu „aşa cum semeni, aşa vei culege”, să-şi controleze sufletele, ca să fie mereu prinse aici, fericite sau triste, bogaţi sau săraci, depinde de ce au făcut ele. (Da, Maestră.)
Şi eu am citit unele din cărţile din busidmul Tripitaka. Spune despre multe alte povestiri budiste. Când am timp, când vom putea, dacă am vreodată timp, vi le citesc. Le-am promis băieţilor, fraţilor voştri, dar nu am făcut-o încă. Nu ştiu dacă am timp vreodată. Am citit toată, una din cărţile din Tripitaka. Şi am citit şi altele şi la fel, poveşti din alte religii, dar nu ştiu dacă avem timp, pentru că suntem ocupaţi. Dar cei puţin voi sunteţi aici tot timpul. Voi sunteţi în mediul vostru de lucru, protejaţi, şi sunteţi mereu gata, deci putem avea o conferinţă oricând. (Da, Maestră. Vă mulţumim, Maestră.) Dar nu pot să am nicio conferinţă cu fraţii şi surorile voastre de afară, pentru că acum ei sunt cu toţii izolaţi. Sau nu se adună la niciun centru, din cauza pandemiei. (Aşa este.) Deci, chiar dacă vreau să vorbesc cu ei sau ei vor să-mi pună întrebări, ei nu pot. Deci, voi sunteţi gura lor. Foarte bine. (Vă mulţumim.) Foarte bine.
Sunt suprinsă de toate întrebările voastre de azi foarte bune. Foarte noi. Nu este un patern obişnuit. Foarte noi şi foarte bune. Bine făcute. Deci, am explicat destul despre diferenţa dintre maşini şi karma? (Da, aşa cred, Maestră.) Bun, bun. Dar eu am înlocuit zeul de la Nivelul Trei deja. Ştiţi, da? (Da.) Deci, este mai uşor pentru mine să iau sufletele sus. Dacă el mai era acolo, chiar şi oamenii care se căiesc n-ar fi scăpat. (Uau.) Nu! El nu i-ar fi lăsat, pentru că el îmi va arăta cartea karmei. (Da.) Şi dacă acesta este domeniul lui şi creaţia lui, el poate negocia, poate controla. (Da.) Pentru că el era foarte lacom. Dacă mă lăsa să muncesc ... Şi eu am jucat fair, doar cine mă ascultă şi vrea să meargă sus, atunci eu îi iau. Dar el era lacom, nu vroia deloc. Deci, el a pierdut totul. Şi-a pierdut şi poziţia. Bietul de el. Îmi pare rău, a trebuit să o fac. Nu vreau să lucrez cu aceste fiinţe necooperante. Ei îmi pun piedici prea mult. Şi nu vreau ca oamenii să vină înainte şi înapoi tot timpul, să sufere în acest vis iluzoriu. Ca şi cum ei au coşmaruri tot timpul. Uneori coşmaruri, uneori un vis puţin mai bun, dar totul este vis în această lume. (Da, Maestră.) Dar ei suferă. La fel ca în vis, ca în coşmar, suferi ca şi cum este adevărat, aşa este? (Da.) Unele persoane, ele au coşmaruri teribile, ele se trezesc transpirate peste tot şi le este teamă zile sau săptămâni sau luni. Nu pot să doarmă bine, nu pot să mănânce bine pentru că au avut un coşmar foarte traumatizant. În această lume este la fel. Doar că este un vis mai sofisticat, un vis de tehnologie avansată, deci pare adevărat. Şi ele suferă, pare şi mai adevărat şi mai lung, întreaga viaţă.
