Atotputernicul, partea 4 din 4

Sufletul vrea să folosească mintea şi corpul, ca să experimenteze ce este aici în jurul nostru. Dar dacă corpul şi mintea nu sunt foarte cooperante, sau nu sunt la nivel înalt, atunci sufletul se bazează mereu pe aceste informaţii, şi rămâne legat cu ele. Şi de aceea nu sunteţi eliberaţi. Mintea este problema. Deci atunci când meditaţi, bine, profund, atunci zburaţi departe de minte în momentul acela. De aceea experimentaţi fericirea profundă, pe care nu o puteţi descrie, oricum. Momentul în care vă înălţaţi dintr-o dată în samadi, atunci este ceva extraordinar. Şi dacă o faceţi, oricând, în orice zi, atunci sufletul se obişnuieşte cu libertatea din nou. Ca atunci când el doarme. Atunci când noi dormim, pentru că sufletul este obosit, el vrea să iasă şi atunci este liber. Dar ziua, el trebuie să se ţină după minte, să vadă ce se petrece, sau să dea direcţii minţii. Dar mintea dă informaţii greşite.

Deci dacă meditaţi, atunci ştiţi cum să mergeţi dincolo de minte şi nu vă mai trebuie. Şi atunci sufletul se uită la minte, sufletul ei sau al lui, şi poate îndruma mintea mai corect, să-i spună ce să facă, decât să se bazeze pe informaţia greşită, sau chiar şi informaţia bună dată de minte. Sufletul este foarte liniştit, foarte frumos. Sufletul nu înţelege complicaţiile, mizeriile din această lume. Dar mintea este bună la asta. Mintea dă mereu informaţii, şi sufletul le crede. Deci este mai bine dacă sufletul merge dincolo de minte şi îndrumă, decât să urmeze ce-i spune mintea.

Deci voi să daţi atenţie la asta. Corpul are nevoie de mâncare. Sufletul, spiritul, are nevoie de puterea de meditaţie ca să urce, ca să urce! Deci, vă rog, chiar dacă sunteţi într-un mediu obişnuit, puteţi să vă ţineţi mintea concentrată, puteţi! Dacă este tot ce vreţi, atunci nimic nu vă poate perturba. Poate că aşa puţin, dar nu pentru mult timp. Trebuie să ajungeţi la nivelul acela unde nimic nu vă perturbă deloc, şi chiar dacă o face, este ca praful pe hainele voastre, îl scuturaţi şi s-a dus. Şi nu este ca noroiul care se lipeşte pe corpul vostru şi stă pe piele. Este un lucru diferit.

Deci vă rog, dacă aveţi întrebări foarte tăioase şi felul acesta de a discuta şi provoca, sau întrebări provocative, atunci să vă întrebaţi pe voi: „Întrebarea aceasta, îmi ajută la ceva? Chiar pun întrebarea corectă? Sau vorbesc aşa în gol ca să mi se dea atenţie, sau îmi arăt comportamentul social faţă de cineva sau chiar faţă de Maestră?” Deci dacă voi trăiţi într-un mediu social, murdar şi veniţi aici şi nu v-aţi curăţat, aruncaţi cu mizerie în ceilalţi, chiar şi în Maestră. Din cauză că sunteţi obişnuiţi cu asta, sau sunteţi supăraţi în sinea voastră faţă de ceva şi atunci explodaţi afară. Nu vă ajută cu nimic, chiar dacă eu vă răspund, şi chiar dacă voi înţelegeţi. Toate acestea sunt la nivelul intelectual. Nu sunt lucrurile adevărate.

Deci chiar şi aici, eu nu vin aici ca să vorbesc cu voi, nu, nici măcar să vă răspund la întrebări, şi să vă fac să simiţi că am înţeles cu adevărat totul din acest univers, sau am o elocvenţă fantastică. Nu este aşa. Este faptul că prezenţa mea este un dar pentru voi. Şi restul, ce vă vorbesc, este ca să vă fac să vă concentraţi pe mine, sau să vă relaxez mintea puţin. Este prezenţa mea, este cea mai bună prelegere pe care pot să v-o dau.