Feminitatea exaltată, partea 5 din 20

Noi prezentăm, de asemenea, oameni buni în mod ocazional, sau comportamentul bun sau faptele bune ale persoanelor-animale tot timpul pe canalul nostru Supreme Master Television. Deci, voi vă puteți încuraja copiii să le urmărească, pentru a avea un exemplu bun imprimat în creierul lor tânăr, în mintea lor tânără. Iar când ei vor crește, vor trăi în conformitate cu acestea. Sunt foarte impresionată. De multe ori, eu plâng când fac montajul, pentru că sunt oameni acolo, afară, care sunt atât de iubitori, atât de buni. […] În special, mulți bărbați m-au făcut să plâng când au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva cruzimii față de persoanele-animale din abatoare și au cerut oamenilor să devină vegani. Oh, le-am văzut chipurile - atât de pasionați, de reali, de adevăraţi! Mi se face pielea de găină acum, când vorbesc despre asta. Și eu plâng, de asemenea, pentru că sunt atât de recunoscătoare că astfel de oameni încă mai există.

Nu doar bărbați, dar și femei! Ei au ieșit în stradă pentru a protesta, pentru a pleda pentru bietele persoane-animale care nu au voce, și pentru a pleda pentru fetuși, copiii nenăscuți, riscând să fie ridiculizați și priviţi de sus din direcția opusă, din partea grupului opus. Dar lor nu le pasă pentru că ei chiar au dragoste când fac asta. Ei îi iubesc pe acești copii nenăscuți. Le iubesc pe aceste persoane-animale. Și nu vorbesc doar despre oamenii vegani - ci şi despre cei non-vegani, pentru că oamenii la origine au o inimă bună. „Nhân chi sơ tính bổn thiện”. Noi spunem asta în Âu Lạc (Vietnam), în limba aulaceză (vietnameză), ceea ce înseamnă că oamenii, inițial, de la început, au o fire foarte bună. Așa că Buddha a mai spus că toți oamenii au Natura lui Buddha. Și Domnul Iisus a spus că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Mulți Maeștri au spus asta.

Și Domnul Iisus a spus: „Tot ce fac Eu, puteți face și voi. Puteți face chiar mai bine”. El era foarte umil, desigur. El este Fiul lui Dumnezeu. Dar Maeștrii, Ei sunt așa. Ei sunt umili. În mare parte Ei îi dau credit lui Dumnezeu Atotputernicul. Ei nu spun prea multe despre ceea ce fac Ei Înșiși, chiar dacă o fac în liniște, invizibil pentru ochiul liber al omenirii. Pentru că oamenii, oricum nu toți înțeleg ce se întâmplă în lume, ce dezastru se va abate asupra lor dacă vor continua să trăiască acest tip de viață - fără dragoste, fără simpatie pentru alte ființe, pentru ființele animale, pentru copaci, pentru insecte, pentru toți oamenii săraci, de exemplu, în felul acesta. Este foarte greu pentru ei să înțeleagă pentru că în zilele noastre, este prea multă tentație materială și prea mult în lucrurile materiale. Și este aproape ca şi cum efortul spiritual, scopul spiritual este aproape uitat în lumea noastră. Oamenii merg la biserică și merg la templu, merg la moschee, eu știu asta. Dar nu este întotdeauna în interior. Este doar exteriorul. Aceasta este problema.

Este bine să mergeţi la biserică, este bine să mergeţi la templu, la moschee, dacă trebuie să fiţi într-un grup cu aceeași mentalitate, aceeași aspirație spirituală. Și dacă aveți nevoie să vă amintiți de Maestrul vostru original - cum ar fi Shakyamuni Buddha, Iisus Hristos, sau Guru Nanak Dev Ji, Profetul Muhammad, Pacea fie asupra Lui, sau Baháʼu'lláh sau Domnul Mahavira, Domnul Krishna, de exemplu, etc. atunci mergeți la biserică, mergeți la templu.

Și dacă vedeți niște călugări care sunt cu adevărat virtuoși și foarte sârguincioși în practică, atunci puteți da o ofrandă, desigur. Dar să nu credeți că dacă dați o ofrandă acestui călugăr, acelui călugăr, sau acestei călugărițe, acelei călugărițe, atunci veți avea merite. Nu gândiți așa. Oferiți doar pentru că iubiți. Voi vreți să oferiți pentru că acel călugăr sau călugăriță v-a inspirat să mergeţi mai departe în practica voastră spirituală. Și, de asemenea, el/ea are nevoie de puţină susținere materială ca să meargă mai departe în propriul efort spiritual ca un călugăr sau o călugăriță, sau ca un practicant laic ascuns.

Există mulți care nu sunt călugări și călugărițe, dar ei sunt cu adevărat sinceri și de nivel înalt. Ca atunci când Buddha era în viață, Vimalakīrti - El nu era călugăr, dar chiar și toți călugării îl respectau pentru că El avea cu adevărat putere spirituală. Ei o puteau simți și au putut auzi elocvența Sa de înțelepciune înaltă. De aceea, ei știau că El era iluminat. Chiar și Buddha l-a iubit, l-a admirat pe El. Așa că, atunci când (Vimalakīrti) a fost bolnav, Buddha a rugat mulți călugări să vină și să-l viziteze. Mulți nu au îndrăznit să meargă pentru că erau îngrijorați că Vimalakīrti avea mai multă înțelepciune decât ei. Unii călugări și călugărițe la acea vreme poate că aveau încă un nivel mai scăzut decât laicul Vimalakīrti.

Și vă rog să nu judecați un călugăr doar pentru că mănâncă două mese sau trei mese pe zi. Călugării trebuie să muncească și ei în templu, la fel cum lucrați și voi. Ei trebuie să curețe curtea templului, să curețe casa templului, în interiorul sălii, astfel încât laicii să poată veni și să stea și să mediteze, sau să asculte prelegerile călugărilor de rang înalt. Și poate dacă templul nu este foarte bogat, ei trebuie să taie lemne ca să facă focul, să gătească. Și ei fac multe alte lucruri. Și citesc sutrele, sau recită Numele lui Buddha. Asta le ocupă timpul, și apoi trebuie să și mediteze. Sau uneori trebuie să iasă și să cumpere lucruri pentru templu. De asemenea, fac și ceva muncă! Deci, fiecare este diferit. Așa cum v-am spus, Maitreya Buddha s-a întrupat în această lume cu multe secole în urmă. El a fost un Buddha mare și gras cu un stomac mare și zâmbind foarte fericit tot timpul. Acesta este modul în care ei fac statuile în asemănarea Lui, și încă le vedem în zilele noastre în temple. Oamenii încă îl venerează așa pe El.

Când eram mai tânără, am avut o statuie a lui Maitreya Buddha, un Buddha cu stomacul foarte mare în casa mea. Mai aveam și Quan Yin Bodhisattva, Kṣitigarbha Bodhisattva și alți Buddha. Când am plecat din Âu Lạc (Vietnam), a fost dificil să cumpăr statui ale lui Buddha. Nu este ca și cum puteai să le cumperi oriunde vrei tu, nu este așa. În Âu Lạc (Vietnam) sau în China, Thailanda, Birmania, Laos, Cambodgia, este mai ușor să cumperi.

Când am plecat în vacanță cu fostul meu soț, mi-a plăcut o statuie a lui Buddha atât de mult în Thailanda, încât chiar și el - la acea vreme eram săraci, nu foarte bogați, pentru că el încă plătea ipoteca pentru apartament și încă plătea datoria de student - dar m-a iubit atât de mult, a cumpărat acea statuie a lui Buddha pentru mine, și a trecut printr-o mulțime de proceduri legale ca să o trimită înapoi în Germania. Nu este atât de ușor. Și m-a luat în vacanță, dar știa că îmi place Buddha, așa că m-a dus la acele temple cu Buddha şi tot aşa. Chiar și în Burma, să merg la Buddha Shwedagon Templul de Aur, și în Thailanda, de asemenea, să merg la diferite temple. Poate că încă mai puteți vedea unele din fotografiile mele făcute cu Buddha în diferite temple. Oh, un soț atât de bun, încă îmi amintesc. Să fie binecuvântat.

Deci, nu a fost ușor să cumpăr statui în Germania sau în Anglia sau în țările europene. Deci, de îndată ce am putut să o fac - în Thailanda, noi am putut. Și acolo a fost o statuie frumoasă cu o mulțime de bijuterii strălucitoare pe ea. Poate nu bijuterii adevărate, dar toate străluceau ca diamantele, rubine, chestii de genul. Ei le-au încorporat pe întreaga statuie, ca pe rochie.

Am fost atât de fericită să pot să primesc o statuie a lui Buddha, atât de mare, la fel de mare ca două treimi din înălțimea mea. Și statuile altor Buddha - cum ar fi Maitreya Buddha sau Kṣitigarbha Bodhisattva sau Quan Yin Bodhisattva - sunt mai mici. Asta este tot ce am putut avea în Germania. Sau în Anglia am avut și eu una, dar nu atât de mare.

Nu eram chiar atât de săraci, dar am trăit ca... nu este ca și cum am fi fost foarte bogați sau așa ceva. Cred că eram din clasa de mijloc. El a lucrat ca doctor și eu am lucrat ca traducătoare pentru Crucea Roșie și doar jumătate de zi, pentru că am vrut să stau acasă și să am grijă de casă, încât atunci când el venea acasă să aveam o casă caldă care ne aștepta. Și m-am asigurat că totul era curat și toate cele - făceam ceva treburi casnice, găteam, așteptam, udam plantele de roșii pe care el le-a plantat afară. Am plantat împreună. Am plantat și eu ceva de genul coriandru și mentă la vremea aceea, și flori.

El a cumpărat niște flori pentru a le planta în grădina mea, pentru că știa că vreau să-i ofer flori proaspete lui Buddha, tot timpul, ori de câte ori puteam. Așa că el a spus: „Aceste flori vor înflori tot timpul, pe tot parcursul anului.” Așa că am cumpărat-o și am plantat-o, și s-a răspândit în toată grădina. Mai târziu, a trebuit să o limităm într-o singură zonă. Și a înflorit cu adevărat în fiecare zi. Semăna cu floarea-soarelui, dar mai mică. Și am cumpărat și alte flori la vremea aceea, nu doar asta dar orice am putut, și de câte ori puteam. Și când florile au devenit aproape ofilite, atunci le schimbam, desigur. Am oferit flori, apă și fructe.

Și am recitat sutrele în fiecare seară înainte de culcare în camera mea, o cameră mică. Este un birou, dar am luat-o ca pe camera mea. Mai ales după ce am decis să merg după iluminare, ne-am separat în dormitoare diferite. Așa că am dormit cu un sac de dormit pe podeaua acelei camere, astfel încât să pot recita sutrele dimineața, astfel încât să nu-l trezesc. A fost doar o scuză. Am decis că ar trebui să ne despărțim și să-l las să se obișnuiască să fie singur. Dar tot a fost o mare durere de inimă pentru el și pentru mine, de asemenea. Dar pentru el, trebuie să fi fost mai mult, pentru că eu aveam scopul meu și am mers spre lucruri noi, dar el a rămas în aceeași casă, făcând aceeași muncă și era singur. Deci, nu a fost foarte corect din partea mea, dar ce ar fi trebuit să fac? Probabil că nu aș fi putut să vă întâlnesc, să vorbesc cu voi acum, dacă nu plecam de acasă. Dar asta nu înseamnă că toată lumea ar trebui să facă asta. Doar că, poate este soarta mea; misiunea mea a cerut asta, așa că am mai multă concentrare.

Descarcă fotografia